1  Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce stați și vă uitați unii la alții?”

 2  Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți-vă, și cumpărați-ne grâu de acolo, ca să trăim și să nu murim.”

 3  Zece frați ai lui Iosif s-au coborât în Egipt, ca să cumpere grâu.

 4  Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.

 5  Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru; căci în Canaan era foamete.

 6  Iosif era mai mare în țară; el vindea grâu la tot poporul din țară. Frații lui Iosif au venit, și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.

 7  Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, și le-a zis: „De unde veniți?” Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan, ca să cumpărăm merinde.”

 8  Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut.

 9  Iosif și-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, și le-a zis: „Voi sunteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării.”

 10  Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.

 11  Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.”

 12  El le-a zis: „Ba nu; ați venit să cercetați locurile slabe ale țării.”

 13  Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaan; și iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viață.”

 14  Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteți iscoade.

 15  Iată cum veți fi încercați. Pe viața lui Faraon că nu veți ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!

 16  Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămâneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sunteți niște iscoade.”

 17  Și i-a aruncat pe toți, trei zile în temniță.

 18  A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!

 19  Dacă sunteți oameni de treabă, să rămână unul din frații voștri închis în temnița voastră; iar ceilalți plecați, luați grâu ca să vă hrăniți familiile,

 20  și aduceți-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte.” Și așa au făcut.

 21  Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovați față de fratele nostru; căci am văzut neliniștea sufletului lui, când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”

 22  Ruben a luat cuvântul, și le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta?” Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.”

 23  Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.

 24  Iosif a plecat la o parte de la ei, ca să plângă. În urmă s-a întors, și le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor.

 25  Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s-a făcut.

 26  Ei și-au încărcat grâul pe măgari, și au plecat.

 27  Unul din ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,

 28  și a zis fraților săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi, și iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima; și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?”

 29  S-au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

 30  „Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru, și ne-a luat drept iscoade.

 31  Noi i-am spus: „Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.

 32  Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan.”

 33  Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaște dacă sunteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați,

 34  și aduceți-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci sunteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, și veți putea să străbateți țara în voie.”

 35  Când și-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, și s-au temut.

 36  Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiți de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și voiți să luați și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”

 37  Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea, și ți-l voi aduce înapoi.”

 38  Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii mei cei albi în locuința morților.”