1  Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateți afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraților săi.

 2  A izbucnit într-un plâns așa de tare că l-au auzit Egiptenii și casa lui Faraon.

 3  Iosif a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui.

 4  Iosif a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să fie dus în Egipt.

 5  Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

 6  Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în țară; și încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriș.

 7  Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară, și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire.

 8  Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui, și cârmuitorul întregii țări a Egiptului.

 9  Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu, și spuneți-i: „Așa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi!

 10  Vei locui în ținutul Gosen, și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi, și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi, și tot ce este al tău.

 11  Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; și astfel nu vei pieri, tu, casa ta, și tot ce este al tău.

 12  Voi vedeți cu ochii voștri, și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.

 13  Istorisiți tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, și tot ce ați văzut; și aduceți aici cât mai curând pe tatăl meu.”

 14  El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin, și a plâns; și Beniamin a plâns și el pe gâtul lui.

 15  A îmbrățișat de asemenea pe toți frații lui, plângând. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el.

 16  S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit frații lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui.

 17  Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tăi: „Iată ce să faceți: Încărcați-vă dobitoacele, și plecați în țara Canaanului;

 18  luați pe tatăl vostru și familiile voastre, și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului, și veți mânca grăsimea țării.

 19  Ai poruncă să le spui: „Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatăl vostru, și veniți.

 20  Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa; căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.”

 21  Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum.

 22  Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb.

 23  Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt, și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și merinde, pentru ca să aibă pe drum.

 24  Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat; și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum.”

 25  Ei au ieșit din Egipt, și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov.

 26  Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește, și chiar el cârmuiește toată țara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.

 27  Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.

 28  Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”