1  M-am dus la locul meu de strajă, și stam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la plângerea mea.

 2  Domnul mi-a răspuns, și a zis: „Scrie proorocia, și sap-o pe table, ca să se poată citi ușor!

 3  Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, și nu va minți; dacă zăbovește, așteaptă-o, căci va veni și se va împlini negreșit.

 4  Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.

 5  Ca și cel beat și semeț, cel mândru nu stă liniștit; ci își lărgește gura ca locuința morților, este nesățios ca moartea așa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el, și toate popoarele le trage la el.

 6  Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs și de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?

 7  Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, și vei ajunge prada lor?

 8  Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina silniciilor făcute în țară și împotriva cetății tuturor locuitorilor ei.”

 9  Vai de cel ce strânge câștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-și așeze apoi cuibul într-un loc înalt, și să scape din mâna nenorocirii!

 10  Rușinea casei tale ți-ai croit, nimicind o mulțime de popoare, și împotriva ta însuți ai păcătuit.

 11  Căci piatra din mijlocul zidului strigă, și lemnul care leagă grinda îi răspunde.

 12  Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!

 13  Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba.

 14  Căci pământul va fi plin de cunoștința salvei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.

 15  Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea!

 16  Te vei sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și dezvelește-te! Îți va veni și ție rândul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta.

 17  Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sângelui oamenilor, și silniciile făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei.

 18  La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l cioplește lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învață pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-și pună încrederea în el, pe când el făurește numai niște idoli muți?

 19  Vai de cel ce zice lemnului: „Scoală-te”, și unei pietre mute: „Trezește-te”! Poate ea să dea învățătură? Iată că este împodobită cu aur și argint, dar în ea nu este un duh care s-o însuflețească.

 20  Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!