1  Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului.

 2  Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost;

 3  și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” Și apoi ziceți săracului: „Tu stai colo în picioare!” Sau: „Șezi jos la picioarele mele!”

 4  Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă, și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?

 5  Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

 6  Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?

 7  Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?

 8  Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.

 9  Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat, și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege.

 10  Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

 11  Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurvești”, a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

 12  Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege a slobozeniei:

 13  căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.

 14  Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?

 15  Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele,

 16  și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

 17  Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.

 18  Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.”

 19  Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred... și se înfioară!

 20  Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?

 21  Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

 22  Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită.

 23  Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.

 24  Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.

 25  Tot așa, curva Rahav: n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?

 26  După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.