1  „Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește calea celor răi, și toți mișeii trăiesc în pace?

 2  I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor!

 3  Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi, care trebuiesc tăiate, și pregătește-i pentru ziua măcelului!

 4  Până când să se jelească țara, și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: „El, (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!” –

 5  „Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului?

 6  Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îți vor spune vorbe prietenoase.”

 7  „Mi-am părăsit casa, și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei.

 8  Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; și de aceea o urăsc.

 9  A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă?” „Duceți-vă, și strângeți toate fiarele câmpului, și aduceți-le ca s-o mănânce!”

 10  „Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit.

 11  Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.

 12  Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul; și nimeni nu-i lăsat în pace.

 13  Au semănat grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos.” „Să vă fie rușine de ce culegeți, în urma mâniei aprinse a Domnului!”

 14  „Așa vorbește Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: „Iată, îi voi smulge din țara lor, și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.

 15  Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei, și-i voi aduce înapoi pe fiecare în moștenirea lui, și pe fiecare în țara lui.

 16  Și dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicând: „Viu este Domnul!” cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți în mijlocul poporului Meu.

 17  Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde, zice Domnul.”