1  „Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, și pe coarnele altarelor lor.

 2  Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor, și la idolii și Astarteele lor lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.

 3  Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău!

 4  Din vina ta vei pierde moștenirea, pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ați aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”

 5  Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul!

 6  Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori.

 7  Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul!

 8  Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.”

 9  „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

 10  Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.

 11  Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun.”

 12  Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al sfântului nostru Locaș,

 13  Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. – „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.”

 14  Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit; căci Tu ești slava mea!

 15  Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!”

 16  „Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor; nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi; și ce a ieșit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.

 17  De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii!

 18  Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine, dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie!”

 19  Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te, și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului,

 20  și spune-le: „Ascultați Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda, și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți!”

 21  Așa vorbește Domnul: „Luați seama, în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului, și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului.

 22  Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului, și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri.”

 23  Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte: ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură.

 24  „Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului, și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta,

 25  atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voievozi, care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călări pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci.

 26  Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi, ca să aducă arderi de tot și jertfe, să aducă daruri de mâncare și tămâie, și să aducă jertfe de mulțumire în Casa Domnului.

 27  Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară, și n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”