1  Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului, și împotriva locuitorilor Haldeii, un vânt nimicitor.

 2  Trimit împotriva Babilonului niște vânturători care-l vor vântura, și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui, în ziua nenorocirii.

 3  Să se întindă arcul împotriva celui ce își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui!” „Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată oștirea lui!

 4  Să cadă uciși în țara haldeilor, străpunși de lovituri pe ulițele Babilonului!

 5  Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.

 6  Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.

 7  Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.

 8  Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!” –

 9  „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri, și se înalță până la nori.”

 10  „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.”

 11  „Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.

 12  Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre, și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.”

 13  „Tu, care locuiești lângă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul și lăcomia ta a ajuns la capăt!”

 14  Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: „Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta.”

 15  El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.

 16  De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie, și scoate vântul din cămările lui.

 17  Atunci orice om se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună, și n-au nicio suflare în ei!

 18  Sunt o nimica toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire!

 19  Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor, este Numele Lui.

 20  „Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine.

 21  Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui;

 22  prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată.

 23  Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui.

 24  Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul, pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voștri, zice Domnul.”

 25  „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor, și te voi preface într-un munte aprins.

 26  Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărâmătură veșnică, zice Domnul...

 27  „Înălțați un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite!

 28  Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, și toată țara sub stăpânirea lor!

 29  Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește; și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit.

 30  Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele!

 31  Se întâlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile,

 32  că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți.

 33  Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.”

 34  „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump, și m-a izgonit.

 35  Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!” zice Ierusalimul. –

 36  De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul.

 37  Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.

 38  Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei.

 39  Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea, și-i voi îmbăta, ca să se veselească, și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.”

 40  „Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi.

 41  Cum s-a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!

 42  Marea s-a înălțat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale.

 43  Cetățile lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece.

 44  Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea!

 45  Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpând de mâini aprinsă a Domnului!

 46  Să nu vi se tulbure inima, și nu vă înspăimântați de zvonurile care se răspândesc în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia, și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.

 47  De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine, și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui.

 48  Cerurile și pământul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul.”

 49  „Chiar și Babilonul va cădea, o morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara.

 50  Cei care ați scăpat de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat, gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre!” –

 51  „Ne rușinam, când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine, când au venit niște străini în sfântul locaș al Casei Domnului.”

 52  „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții.

 53  Chiar dacă Babilonul s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul...

 54  Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara haldeilor.

 55  Căci Domnul pustiește Babilonul, și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.

 56  Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui!

 57  „Și anume, voi îmbăta pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, și nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oștirilor.”

 58  Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, și neamurile se trudesc pentru foc!”

 59  Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș.

 60  Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile, care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.

 61  Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea,

 62  și să zici: „Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit, și că n-are să mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.”

 63  Și când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să legi de ea o piatră, și s-o arunci în Eufrat,

 64  și să zici: „Așa va fi înecat Babilonul, și nu se va mai ridica din nenorocirile, pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiți de puteri!” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.