1  Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

 2  Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

 3  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

 4  Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, și să se nască?”

 5  Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

 6  Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.

 7  Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.

 8  Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

 9  Nicodim I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?”

 10  Isus I-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri?

 11  Adevărat, adevărat îți spun, că noi vorbim ce știm, și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră.

 12  Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?

 13  Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

 14  Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului,

 15  pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

 16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

 17  Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

 18  Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

 19  Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

 20  Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

 21  Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

 22  După aceea Isus, și ucenicii Lui, a venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și boteza.

 23  Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; și oamenii veneau ca să fie botezați.

 24  Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.

 25  Între ucenicii lui Ioan și între un iudeu, s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire.

 26  Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, și despre care ai mărturisit tu, iată că botează, și toți oameni se duc la El.”

 27  Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.

 28  Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.

 29  Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină.

 30  Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.

 31  Cel ce vine din cer, este mai presus de toți; cel ce este de pe pământ, este pământesc, și vorbește ca de pe pământ. Cel ce vine din cer, este mai presus de toți.

 32  El mărturisește ce a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui.

 33  Cine primește mărturia Lui, adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

 34  Căci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

 35  Tatăl iubește pe Fiul, și a dat toate lucrurile în mâna Lui.

 36  Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”