1  Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan.

 2  Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui.

 3  Atunci a părăsit Iudea, și S-a întors în Galileea.

 4  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

 5  a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

 6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

 7  A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

 8  Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

 9  Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” – iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –

 10  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”

 11  „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

 12  Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”

 13  Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.

 14  Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

 15  „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin până aici să scot.”

 16  „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici”.

 17  Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

 18  Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

 19  „Doamne,” I-a zis femeia, „văd că ești prooroc.

 20  Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

 21  „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

 22  Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la iudei.

 23  Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

 24  Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

 25  „Știu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

 26  Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

 27  Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”

 28  Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:

 29  „Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

 30  Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El.

 31  În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”

 32  Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoașteți.”

 33  Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

 34  Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui.

 35  Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.

 36  Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

 37  Căci în această privință, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră”.

 38  Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

 39  Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

 40  Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

 41  Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

 42  Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

 43  După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galileea.

 44  Căci El însuși spusese că un prooroc nu este prețuit în patria sa.

 45  Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.

 46  Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

 47  Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galileea, s-a dus la El, și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

 48  Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”

 49  Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”

 50  „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, și a pornit la drum.

 51  Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui, și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.

 52  El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”

 53  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește”. Și a crezut el și toată casa lui.

 54  Acesta este iarăși al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galileea.