1  După aceea era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim.

 2  În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare.

 3  În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei.

 4  Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare, și tulbura apa. Și cel dintâi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

 5  Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani.

 6  Isus, când l-a văzut zăcând, și, fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”

 7  „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.

 8  „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ți patul și umblă.”

 9  Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul, și umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

 10  Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul”.

 11  El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: „Ridică-ți patul, și umblă.”

 12  Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela, care ți-a zis: „Ridică-ți patul, și umblă?.”

 13  Dar cel vindecat nu știa cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.

 14  După aceea, Isus l-a găsit în Templu, și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”

 15  Omul acela s-a dus, și a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.

 16  Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus, și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

 17  Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez.”

 18  Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, și Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

 19  Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.

 20  Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.

 21  În adevăr, după cum Tatăl înviază morții, și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.

 22  Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,

 23  pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis.

 24  Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

 25  Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-l vor asculta, vor învia.

 26  Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.

 27  Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.

 28  Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui,

 29  și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

 30  Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

 31  Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

 32  Este un Altul, care mărturisește despre mine; și știu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.

 33  Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr.

 34  Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiți mântuiți.

 35  Ioan era lumina, care este aprinsă și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la lumina lui.

 36  Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările, pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea, pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.

 37  Și Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuși despre Mine. Voi nu I-ați auzit niciodată glasul, nu I-ați văzut deloc fața;

 38  și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela, pe care L-a trimis El.

 39  Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

 40  Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața!

 41  Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.

 42  Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu.

 43  Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi.

 44  Cum puteți crede voi, care umblați după slava, pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?

 45  Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea.

 46  Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

 47  Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”