1  Ierihonul era închis și întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el.

 2  Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași.

 3  Înconjurați cetatea, voi toți bărbații de război, dând ocol cetății o dată. Așa să faci șase zile.

 4  Șapte preoți să poarte înaintea chivotului șapte trâmbițe de corn de berbece; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori, și preoții să sune din trâmbițe.

 5  Când vor suna lung din cornul de berbece, și când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetății se va prăbuși, și poporul să se suie, fiecare drept înainte.”

 6  Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoți, și le-a zis: „Luați chivotul legământului, și șapte preoți să poarte cele șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului.”

 7  Și a zis poporului: „Porniți, înconjurați cetatea, și bărbații înarmați să treacă înaintea chivotului Domnului.”

 8  După ce a vorbit Iosua poporului, cei șapte preoți care purtau înaintea Domnului cele șapte trâmbițe de corn de berbece au pornit și au sunat din trâmbițe. Chivotul legământului Domnului mergea în urma lor.

 9  Bărbații înarmați mergeau înaintea preoților, care sunau din trâmbițe, și coada oștirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoții sunau din trâmbițe.

 10  Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigați, să nu vi se audă glasul, și să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: „Strigați!” Atunci să strigați.”

 11  Chivotului Domnului a înconjurat cetatea, și i-a dat ocol o dată; apoi au intrat în tabără, și au rămas în tabără peste noapte.

 12  Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap, și preoții au luat chivotul Domnului.

 13  Cei șapte preoți, care purtau cele șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea chivotului Domnului, au pornit și au sunat din trâmbițe. Bărbații înarmați mergeau înaintea lor, și coada oștirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoții sunau din trâmbițe.

 14  Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut același lucru timp de șase zile.

 15  În ziua a șaptea, s-au sculat în zorii zilei, și au înconjurat în același fel cetatea de șapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de șapte ori.

 16  A șaptea oară, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: „Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!

 17  Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea și tot ce se află în ea; dar să lăsați cu viață pe curva Rahav și pe toți cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi.

 18  Feriți-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veți lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veți face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire și o veți nenoroci.

 19  Tot argintul și tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier, să fie închinate Domnului, și să intre în vistieria Domnului.”

 20  Poporul a scos strigăte, și preoții au sunat din trâmbițe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiței, a strigat tare, și zidul s-a prăbușit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate,

 21  și au nimicit-o cu desăvârșire, trecând prin ascuțișul săbiei tot ce era în cetate, bărbați și femei, copii și bătrâni, până la boi, oi și măgari.

 22  Iosua a zis celor doi bărbați care iscodiseră țara: „Intrați în casa curvei, și scoateți din ea pe femeia aceea și pe toți ai ei, cum i-ați jurat.”

 23  Tinerii, iscoadele, au intrat și au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei, și pe toți ai ei; au scos afară pe toți cei din familia ei, și i-au așezat afară din tabăra lui Israel.

 24  Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul, și toate lucrurile de aramă și de fier le-au pus în vistieria casei Domnului.

 25  Iosua a lăsat cu viață pe curva Rahav, casa tatălui ei, și pe toți ai ei; ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi, pentru că ascunsese solii, pe care-i trimisese Iosua să iscodească Ierihonul.

 26  Atunci a jurat Iosua, și a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu prețul întâiului său născut îi va pune temeliile și cu prețul celui mai tânăr fiu al lui îi va așeza porțile!”

 27  Domnul a fost cu Iosua, și i s-a dus vestea în toată țara.