Iov 13
1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a luat seama.
2 Ce știți voi, știu și eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4 Căci voi sunteți niște făuritori de minciuni, sunteți cu toții niște doctori de nimic.
5 O, de ați fi tăcut, ce înțelepciune ați fi arătat!
6 Acum, ascultați, vă rog, apărarea mea, și luați aminte la răspunsul buzelor mele!
7 Vreți să vorbiți lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Și să spuneți minciuni, ca să-L apărați?
8 Vreți să țineți cu El și să faceți pe apărătorii lui Dumnezeu?
9 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreți să-L înșelați cum înșelați pe un om?
10 Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucrați decât părtinindu-L pe El.
11 Nu vă înfricoșează măreția Lui? Și nu cade groaza Lui peste voi?
12 Părerile voastre sunt păreri de cenușă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13 Tăceți, lăsați-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14 Îmi voi lua carnea în dinți, și îmi voi pune viața în joc.
15 Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în fața Lui.
16 Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui.
17 Ascultați, ascultați cuvintele mele, luați aminte la cele ce voi spune.
18 Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci știu că am dreptate.
19 Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, și vreau să mor.
20 Numai două lucruri fă-mi, și nu mă voi ascunde de Fața Ta:
21 Trage-Ți mâna de pe mine, și nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi cheamă-mă și-Ți voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, și răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi și păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege și păcatele mele.
24 Pentru ce Îți ascunzi Fața, și mă iei drept vrăjmaș?
25 Vrei să lovești o frunză suflată de vânt? Vrei să urmărești un pai uscat?
26 Pentru ce să mă lovești cu suferințe amare, și să mă pedepsești pentru greșeli din tinerețe?
27 Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândești toate mișcările, să pui hotar pașilor mei,
28 când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?