1  Iov a luat cuvântul și a zis:

 2  „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși.

 3  Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt? Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?

 4  Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi,

 5  v-aș mângâia cu gura, și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea?

 6  Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează?

 7  Dar acum, vai! El m-a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

 8  M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuie în față.

 9  Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.

 10  Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se învierșunează cu toții după mine.

 11  Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți, și mă aruncă în mâinile celor răi.

 12  Eram liniștit, și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o țintă.

 13  Săgețile Lui mă înconjoară de toate părțile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,

 14  mă frânge bucăți, bucăți, se aruncă asupra mea ca un războinic.

 15  Mi-am cusut un sac pe piele, și mi-am prăvălit capul în țărână.

 16  Plânsul mi-a înroșit fața; și umbra morții este pe pleoapele mele.

 17  Totuși n-am făcut nicio nelegiuire, și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

 18  Pământule, nu-mi acoperi sângele, și vaietele mele să n-aibă margine!

 19  Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

 20  Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,

 21  să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, și fiului omului împotriva prietenilor lui.

 22  Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit, și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.