1  Iov a luat cuvântul și a zis:

 2  „Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor brațului fără putere!

 3  Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală!

 4  Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine?

 5  Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor;

 6  înaintea Lui locuința morților este goală, adâncul n-are acoperiș.

 7  El întinde miazănoaptea asupra golului, și spânzură pământul pe nimic.

 8  Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor.

 9  Acoperă fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste el.

 10  A tras o boltă pe fața apelor, ca hotar între lumină și întuneric.

 11  Stâlpii cerului se clatină, și se înspăimântă la amenințarea Lui.

 12  Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

 13  Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar.

 14  Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”