1  După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.

 2  A luat cuvântul și a zis:

 3  „Blestemată să fie ziua în care m-am născut,

 4  Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, și să nu mai strălucească lumina peste ea!

 5  S-o cuprindă întunericul și umbra morții, nori groși să vină peste ea, și neguri de peste zi s-o înspăimânte!

 6  Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

 7  Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

 8  Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce știu să întărâte Leviatanul;

 9  să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina, și să nu mai vadă genele zorilor zilei!

 10  Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.

 11  De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?

 12  De ce am găsit genunchi care să mă primească? Și țâțe care să-mi dea lapte?

 13  Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m-aș odihni

 14  cu împărații și cei mari de pe pământ, care și-au zidit falnice morminte,

 15  cu domnitorii care aveau aur, și și-au umplut casele cu argint.

 16  Sau n-aș mai fi în viață, aș fi ca o stârpitură îngropată, ca niște copii care n-au văzut lumina!

 17  Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

 18  Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

 19  cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo, și robul scapă de stăpânul său.

 20  Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, și viață celor amărâți la suflet,

 21  care așteaptă moartea și nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,

 22  care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormântul?

 23  Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu de toate părțile?

 24  Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa.

 25  De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

 26  N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă, și necazul dă peste mine.”