1  Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

 2  Iată, deschid gura, și mi se mișcă limba în cerul gurii.

 3  Cu curăție de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:

 4  Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.

 5  Dacă poți, răspunde-mi, apără-ți pricina, fii gata!

 6  Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, și eu ca și tine am fost făcut din noroi.

 7  Astfel frica de mine nu te va tulbura, și greutatea mea nu te va copleși.

 8  Dar tu ai spus în auzul meu, și am auzit sunetul cuvintelor tale:

 9  „Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

 10  Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socotește vrăjmaș al Lui;

 11  îmi pune picioarele în butuci, îmi pândește toate mișcările.”

 12  Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.

 13  Vrei dar să te cerți cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

 14  Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.

 15  El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

 16  Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui,

 17  ca să abată pe om de la rău, și să-l ferească de mândrie,

 18  ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile săbiei.

 19  Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.

 20  Atunci îi este greață de pâine, chiar și de bucatele cele mai alese.

 21  Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;

 22  sufletul i se apropie de groapă, și viața de vestitorii morții.

 23  Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

 24  Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare pentru el!”

 25  Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereții lui.

 26  Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Fața cu bucurie, și-i dă înapoi nevinovăția.

 27  Atunci el cântă înaintea oamenilor, și zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, și n-am fost pedepsit după faptele mele;

 28  Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, și viața mea vede lumina!”

 29  Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,

 30  ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

 31  Ia aminte, Iov, și ascultă-mă! Taci, și voi vorbi!

 32  Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate.

 33  Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, și te voi învăța înțelepciunea.”