1  Elihu a luat din nou cuvântul, și a zis:

 2  „Îți închipuiești că ai dreptate, și crezi că te îndreptățești înaintea lui Dumnezeu,

 3  când zici: „La ce-mi folosește, ce câștig am că nu păcătuiesc?”

 4  Îți voi răspunde și la aceasta, ție, și prietenilor tăi totodată.

 5  Uită-te spre ceruri, și privește! Vezi norii, cât de sus sunt față de tine?

 6  Dacă păcătuiești, ce rău Îi faci Lui? Și când păcatele ți se înmulțesc, ce-I faci Lui?

 7  Dacă ești drept, ce-I dai Lui? Ce primește El din mâna ta?

 8  Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu folosește decât fiului omului.

 9  Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor, se plâng de silnicia multora;

 10  dar niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,

 11  care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului, și ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?”

 12  Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.

 13  Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

 14  Măcar că zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!

 15  Dar, pentru că mânia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.

 16  Așa că Iov își deschide gura degeaba, și spune o mulțime de vorbe fără rost.”