1  Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?

 2  Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, și cunoști tu vremea când nasc?

 3  Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor.

 4  Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele.

 5  Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

 6  I-am dat ca locuință pustiul, și pământul sărac ca locaș.

 7  El râde de zarva cetăților,

 8  Străbate munții ca să-și găsească hrana, și umblă după tot ce este verde.

 9  Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?

 10  Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

 11  Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

 12  Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strângă în aria ta?

 13  Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

 14  Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle, și le lasă să se încălzească în nisip.

 15  Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

 16  Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

 17  Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune, și nu i-a făcut parte de pricepere.

 18  Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui.

 19  Tu dai putere calului, și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfăie?

 20  Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspândește groaza.

 21  Scurmă pământul, și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;

 22  își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

 23  Zângănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,

 24  fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

 25  La sunetul trâmbiței parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor și strigătele de luptă.

 26  Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul, și își întinde aripile spre miazăzi?

 27  Oare din porunca ta se înalță vulturul, și își așează cuibul pe înălțimi?

 28  El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

 29  De acolo descoperă el prada, și își cufundă privirile în depărtare după ea.

 30  Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.