1  Iov a luat cuvântul și a zis:

 2  „Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

 3  Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

 4  A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

 5  El mută deodată munții, și-i răstoarnă în mânia Sa.

 6  Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

 7  Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele sub pecetea Lui.

 8  Numai El întinde cerurile, și umblă pe înălțimile mării.

 9  El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele, și stelele din ținuturile de miazăzi.

 10  El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.

 11  Iată, El trece pe lângă mine, și nu-L văd, se duce și nu-L zăresc.

 12  Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”

 13  Dumnezeu nu-Și întoarce mânia; sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei.

 14  Și eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

 15  Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.

 16  Și chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul;

 17  El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,

 18  care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

 19  Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

 20  Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi; și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

 21  Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

 22  Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.

 23  Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El râde de încercările celui nevinovat.

 24  Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

 25  Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

 26  trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

 27  Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios,”

 28  sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat.

 29  Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

 30  Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,

 31  Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până și hainele de mine!

 32  Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată.

 33  Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste noi amândoi.

 34  Să-Și tragă însă varga deasupra mea, și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

 35  Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.