1  Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel, și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov.

 2  Popoarele îi vor lua, și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, și vor stăpâni peste asupritorii lor.

 3  Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelele și frământările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine,

 4  atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,

 5  Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor.

 6  Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare.

 7  Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.

 8  Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: „De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!”

 9  Locuința morților se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.

 10  Toți iau cuvântul ca să-ți spună: „Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!”

 11  Strălucirea ta s-a coborât și ea în locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea, și viermii te vor acoperi.

 12  Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

 13  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;

 14  mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

 15  Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adâncimile mormântului!

 16  Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, și zguduia împărățiile,

 17  care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?”

 18  Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui.

 19  Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie, și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.

 20  Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 21  Pregătiți măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul, și să umple lumea cu cetăți!”

 22  „Eu mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oștirilor – și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot,” zice Domnul.

 23  „Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină, și îl voi mătura cu mătura nimicirii,” zice Domnul oștirilor.

 24  Domnul oștirilor a jurat, și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini.

 25  Voi zdrobi pe Asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, și povara lui va fi luată de pe umerii lor.”

 26  Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna, întinsă peste toate neamurile.

 27  Domnul oștirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?

 28  În anul morții împăratului Ahaz, a fost rostită această proorocie:

 29  „Nu te bucura, țara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic, și rodul lui va fi un balaur zburător.

 30  Atunci cei mai săraci vor putea paște, și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți; dar îți voi lăsa neamul să piară de foame, și ce va mai rămâne din tine va fi omorât.

 31  Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte, și șirurile vrăjmașului sunt strânse.”

 32  „Și ce va răspunde trimișilor poporului?” – „Că Domnul a întemeiat Sionul, și că cei nenorociți din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.” –