1  Vai de tine, țară, în care răsună zângănit de arme, și care ești dincolo de râurile Etiopiei!

 2  Tu, care trimiți soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșător de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de râuri.

 3  Voi toți, locuitori ai lumii și voi, locuitori ai pământului, luați seama când se înalță steagul pe munți, și ascultați când sună trâmbița!

 4  Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, și pe aburul de rouă, în vipia secerișului.

 5  Dar înainte de seceriș, când cade floarea, și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă...”

 6  Și Asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pământului vor ierna pe ele.

 7  În vremea aceea, se vor aduce daruri de mâncare Domnului oștirilor, de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșător de la începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului.