1  În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură.

 2  Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios.

 3  Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

 4  Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.

 5  El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ, și a aruncat-o în țărână.

 6  Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiți.

 7  Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului.

 8  De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta.

 9  Sufletul meu Te dorește noaptea, și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.

 10  Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea, și nu caută la măreția Domnului.

 11  Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău, și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi.

 12  Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi.

 13  Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, și numai Numele Tău îl chemăm.

 14  Cei ce sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre, și nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, și le-ai șters pomenirea.

 15  Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării.

 16  Doamne, ei Te-au căutat, când erau în strâmtorare; au început să se roage, când i-ai pedepsit.

 17  Cum se zvârcolește o femeie însărcinată, gata să nască, și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi, departe de Fața Ta, Doamne!

 18  Am zămislit, am simțit dureri, și, când să naștem, am născut vânt: țara nu este mântuită, și locuitorii ei nu sunt născuți.

 19  Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.”

 20  „Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te câte-va clipe, până va trece mânia!

 21  Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; și pământul va da sângele pe față, și nu va mai acoperi uciderile.