Isaia 30
1 „Vai, – zice Domnul – de copiii răzvrătiți, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu, și îngrămădesc astfel păcat peste păcat!
2 Ei se coboară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon, și să caute un adăpost sub umbra Egiptenilor!
3 Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine, și adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară.
4 Căci voievozii lui au și ajuns la Țoan, și trimișii lui au și atins Hanesul.
5 Dar toți vor rămâne de rușine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor.”
6 Proorocie asupra unor dobitoace de la miazăzi: printr-un ținut strâmtorat și necăjit, de unde vine leoaica și leul, năpârca și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.
7 Căci ajutorul Egiptului nu este decât deșertăciune și nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă fără nicio ispravă”.
8 „Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță, și sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci.
9 Scrie că: „Poporul acesta este un popor răzvrătit, niște copii mincinoși, niște copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10 care zic văzătorilor: „Să nu vedeți!” și proorocilor: „Să nu proorociți adevăruri, ci spuneți-ne lucruri măgulitoare, proorociți-ne lucruri închipuite!
11 Abateți-vă din drum, dați-vă în lături de pe cărare, lăsați-ne în pace cu Sfântul lui Israel!”
12 De aceea așa vorbește Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădați cuvântul acesta, și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri, și vă sprijiniți pe ele,
13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, amenință să cadă, și a cărui prăbușire vine deodată, într-o clipă:
14 îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără nicio milă, și din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoți apă din fântână.”
15 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” Dar n-ați voit!
16 Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – „De aceea veți și fugi!” – „Vom călări pe cai iuți!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți!
17 O mie vor fugi la amenințarea unuia singur; și când vă vor amenința cinci, toți veți fugi, până veți rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte, și ca un steag pe creștetul unui deal.”
18 „Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi, și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El!
19 Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine, când vei striga; cum va auzi, te va asculta.
20 Domnul vă va da pâine în necaz, și apă în strâmtorare. Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.
21 Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!” – când veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stânga.
22 Veți socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca, și le vei zice: „Afară cu voi de aici!”
23 Atunci El va da ploaie peste sămânța pe care o vei pune în pământ, și pâinea, pe care o va da pământul, va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse.
24 Boii și măgarii, care ară pământul, vor mânca un nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu ciurul.
25 Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea.
26 Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său, și va tămădui rana loviturilor lui.”
27 „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă, și un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie, și limba Lui este ca un foc mistuitor;
28 suflarea Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge până la gât ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor.
29 Voi însă veți cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel.
30 Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină.
31 Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.
32 La fiecare lovitură de nuia hotărâtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mâna ridicată.
33 Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adânc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de pucioasă.”