1  Când a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac, și s-a dus în Casa Domnului.

 2  A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț.

 3  Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, și totuși mamele n-au putere să nască.

 4  Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabșache, pe pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.”

 5  Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia.

 6  Și Isaia le-a zis: „Iată ce veți spune stăpânului vostru: „Așa vorbește Domnul: „Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.

 7  Căci voi pune în el un duh de așa fel încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.”

 8  Rabșache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

 9  Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ți facă război.” Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le:

 10  „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, și zici: „Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.”

 11  Căci ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, și cum le-au nimicit cu desăvârșire; și tu, să fii izbăvit?

 12  Oare dumnezeii neamurilor, pe care le-au nimicit părinții mei, le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețef, și fiii lui Eden care sunt la Telasar?

 13  Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaim, Hena și Iva?”

 14  Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,

 15  și i-a făcut următoarea rugăciune:

 16  „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul!

 17  Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!

 18  Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate țările și țările lor;

 19  și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit.

 20  Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărățiile pământului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!”

 21  Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.

 22  Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.

 23  Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul, și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel;

 24  prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: „Cu mulțimea carelor mele, m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomet.

 25  Am săpat izvoare, și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.”

 26  „Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, și că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărâmături.

 27  Și locuitorii lor sunt neputincioși, înspăimântați și uluiți: sunt ca iarba de pe câmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grâul care se usucă înainte de a da în spic.

 28  Dar Eu știu când stai jos, când ieși afară, când intri, și când ești mânios împotriva Mea.

 29  Deci pentru că ești mânios împotriva Mea, și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”

 30  „Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește singur de la sine, și în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.

 31  Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda, și ce va mai rămâne iarăși va prinde rădăcini dedesubt, și va aduce rod deasupra.

 32  Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului cei izbăviți. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor.

 33  De aceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi, și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.

 34  Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,

 35  căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea, și din pricina robului Meu David!.”

 36  Îngerul Domnului a ieșit, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte.

 37  Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors; și a rămas la Ninive.

 38  Și, pe când stătea cu fața la pământ rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec și Șarețer l-au lovit cu sabia, și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.