1  „Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze, și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună.

 2  Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împărați? Cine le face sabia praf, și arcul o pleavă luată de vânt?

 3  El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.

 4  Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, cel dintâi și Același până în cele din urmă veacuri.”

 5  Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin.

 6  Se ajută unul pe altul, și fiecare zice fratelui său: „Fii cu inimă!”

 7  Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bună!” și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.

 8  „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, prietenul Meu,

 9  tu, pe care te-am luat de la marginile pământului, și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: „Tu ești robul Meu, te aleg, și nu te lepăd!”

 10  nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

 11  Iată, înfruntați, și acoperiți de rușine, vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri, cei ce ți se împotrivesc.

 12  Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi, pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine.

 13  Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!

 14  Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, și rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor, – zice Domnul – și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.

 15  Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții, și vei face dealurile ca pleava.

 16  Le vei vântura, și le va lua vântul, și un vârtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel.

 17  Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

 18  Voi face să izvorască râuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, și pământul uscat în șuvoaie de ape;

 19  voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie,

 20  ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfântul lui Israel le-a zidit.”

 21  „Apărați-vă pricina, – zice Domnul – arătați-vă dovezile cele mai tari,” zice Împăratul lui Iacov.

 22  „Să le arate, și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt proorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele, și să le vedem împlinirea; sau, vestiți-ne viitorul.

 23  Spuneți-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții.

 24  Iată că nu sunteți nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.

 25  Am sculat pe cineva de la miazănoapte, și vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

 26  Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l știm, și cu mult înainte, ca să zicem: „Are dreptate?” Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, și nimeni n-a auzit cuvintele voastre.

 27  Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: „Iată-i, iată-i!” Și Ierusalimului: „Îți trimit un vestitor de vești bune!”

 28  Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.

 29  Iată că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”