1  „Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeilor; căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută.

 2  Ia pietrele de moară, și macină făină; scoate-ți mahrama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile!

 3  Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni.” –

 4  „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfântul lui Israel.” –

 5  „Șezi într-un colț, și taci, fata haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor.

 6  Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea, și-i dădusem în mâinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.

 7  Tu ziceai: „În veci voi fi împărăteasă!” și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.

 8  Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: „Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!”

 9  Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece.

 10  Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu și numai eu.”

 11  De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s-o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate.

 12  Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.

 13  Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple!

 14  Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă.

 15  Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.”