1  Voi cânta Prea Iubitului meu, cântarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o câmpie foarte mănoasă.

 2  I-a săpat pământul, l-a curățit de pietre, și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.

 3  „Acum dar, – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați voi între Mine și via Mea!

 4  Ce aș mai fi putut face viei Mele, și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni?

 5  Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare;

 6  o voi pustii; nu va mai fi curățită, nici săpată, spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor, să nu mai ploaie peste ea.”

 7  Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată, și când colo, iată sânge vărsat! – Se aștepta la dreptate, și când colo, iată strigăte de apăsare!

 8  Vai de cei ce înșiră casă lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc, și locuiesc în mijlocul țării!

 9  Iată ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari și frumoase nu vor mai fi locuite.

 10  Chiar zece coboane de vie nu vor da decât un bat, și un omer de sămânță nu va da decât o efă.

 11  Vai de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare, și șed până târziu noaptea și se înfierbântă de vin!

 12  Arfa și alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mâinilor Lui.

 13  De aceea poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se va usca de sete.

 14  De aceea își și deschide locuința morților gura, și își lărgește peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă.

 15  Și astfel, cei mici vor fi doborâți, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate.

 16  Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate.

 17  Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaților.

 18  Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, și păcatul, cu șleaurile unei căruțe,

 19  și zic: „Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel și să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaștem!”

 20  Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune!

 21  Vai de cei ce se socot înțelepți, și se cred pricepuți!

 22  Vai de cei tari când este vorba de băut vin, și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari;

 23  care scot cu fața curată pe cel vinovat, pentru mită, și iau drepturile celor nevinovați!

 24  De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriștea, și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna, căci au nesocotit legea Domnului oștirilor, și au disprețuit cuvântul Sfântului lui Israel.

 25  De aceea Se și aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Își întinde mâna împotriva lui, și-l lovește de se zguduie munții, și trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul ulițelor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este încă întinsă.

 26  El ridică un steag popoarelor îndepărtate, și le fluieră de la un capăt al pământului: și iată-le, vin repede și ușor.

 27  Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăiește de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte.

 28  Săgețile lor sunt ascuțite, și toate arcurile încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene, și roțile carelor lor parcă sunt un vârtej.

 29  Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei; sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor.

 30  În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se la pământ, nu vor vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.”