1  Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.

 2  Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta, și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”

 3  Și Iefta a fugit de la frații lui, și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta, și făceau plimbări cu el.

 4  După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.

 5  Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din țara Tob.

 6  Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, și să batem pe fiii lui Amon.”

 7  Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urât voi, și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum când sunteți în strâmtorare?”

 8  Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să bați pe fiii lui Amon, și să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

 9  Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”

 10  Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, și să judece, dacă nu vom face ce spui.”

 11  Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, și l-a așezat căpetenie, și Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise.

 12  Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?”

 13  Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.”

 14  Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon,

 15  ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta. „Israel n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon.

 16  Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades.

 17  Atunci Israel a trimis soli împăratului Edomului, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin țara ta.” Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades.

 18  Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului, și a venit la răsăritul țării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.

 19  Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul Amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: „Lasă-mă să trec prin țara ta până la locul spre care mergem.”

 20  Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui; și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat, și a luptat împotriva lui Israel.

 21  Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată țara Amoriților, care erau așezați în țara aceasta.

 22  Au pus mâna pe tot ținutul Amoriților, de la Arnon până la Iaboc, și de la pustie până la Iordan.

 23  Și acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești țara?

 24  Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoș, nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim!

 25  Ești tu mai bun decât Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?

 26  Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta?

 27  Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.”

 28  Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

 29  Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe în Galaad; și din Mițpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.

 30  Iefta a făcut o juruință Domnului, și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,

 31  oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, și-l voi aduce ca ardere de tot.”

 32  Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mâinile lui.

 33  Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel.

 34  Iefta s-a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată.

 35  Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele, și a zis:: „Ah! fata mea! adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o juruință Domnului, și n-o pot întoarce.”

 36  Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.”

 37  Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți, și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele.”

 38  El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-a plâns fecioria pe munți.

 39  După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul

 40  că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.