1  Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, și a intrat la ea.

 2  S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici”. Și l-au înconjurat, și au pândit toată noaptea la poarta cetății. Au stat liniștiți toată noaptea, și au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî”.

 3  Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s-a sculat, și a apucat porțile cetății cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, și le-a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului.

 4  După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

 5  Domnitorii filistenilor s-au suit la ea, și i-au zis: „Înduplecă-l, și află de unde-i vine puterea lui cea mare și cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm și să-l slăbim, și-ți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.

 6  Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ți vine puterea ta cea mare, și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit”.

 7  Samson i-a zis: „Dacă aș fi legat cu șapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aș slăbi și aș fi ca orice alt om”.

 8  Domnitorii filistenilor au adus Dalilei șapte funii noi, neuscate încă”. Și ea l-a legat cu funiile acestea.

 9  Iar niște oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta Samson”! Și el a rupt funiile, cum se rupe o ață de câlți când se atinge de foc. Și astfel n-au știut de unde-i venea puterea.

 10  Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ți-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat”.

 11  El i-a zis: „Dacă aș fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuințate niciodată, aș slăbi și aș fi ca orice alt om”.

 12  Dalila a luat niște funii noi, și l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar niște oameni stăteau la pândă într-o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe o ață.

 13  Dalila a zis lui Samson: „Până acum ți-ai bătut joc de mine, și mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat”. El i-a zis: „N-ai decât să împletești cele șapte șuvițe de păr din capul meu în urzeala țăsăturii”.

 14  Și ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s-a trezit din somn, și a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.

 15  Ea i-a zis: „Cum poți spune: „Te iubesc!” când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ți-ai bătut joc de mine, și nu mi-ai spus de unde-ți vine puterea ta cea mare.”

 16  Fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte,

 17  și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi, și aș fi ca orice alt om”.

 18  Dalila, văzând că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, și a pus să le spună: „Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Și domnitorii filistenilor s-au suit la ea, și au adus argintul în mâini.

 19  Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și chemând un om, a ras cele șapte suvițe de pe capul lui Samson, și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea.

 20  Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s-a trezit din somn, și a zis: „Voi face ca și mai înainte, și mă voi scutura”. Nu știa că Domnul Se depărtase de el.

 21  Filistenii l-au apucat, și i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă. El învârtea la râșniță în temniță.

 22  Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras.

 23  Și domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, și ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru.”

 24  Și când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmașul nostru, pe acela care ne pustiia țara, și ne înmulțea morții.”

 25  În bucuria inimii lor, au zis: „Chemați pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniță, și el a jucat înaintea lor. L-au așezat între stâlpi.

 26  Și Samson a zis tânărului care-l ținea de mână: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa, și să mă razim de ei.”

 27  Casa era plină de bărbați și de femei; toți domnitorii filistenilor erau acolo, și pe acoperiș erau aproape trei mii de inși, bărbați și femei, care priveau la Samson, cum juca.

 28  Atunci Samson a strigat către Domnul, și a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, și cu o singură lovitură să-mi răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

 29  Și Samson a îmbrățișat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, și s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, și altul la stânga.

 30  Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, și casa a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care-i omorâse în timpul vieții.

 31  Frații lui și toată casa tatălui său s-au coborât, și l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Țorea și Eștaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.