1  În ziua aceea, Debora a cântat această cântare, cu Barac, fiul lui Abinoam:

 2  „Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,
   Și poporul s-a arătat gata de luptă:
   Binecuvântați pe Domnul!

 3  Ascultați, împărați!
   Luați aminte, domnitori!
   Voi cânta, da, voi cânta Domnului,
   Voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.

 4  Doamne, când ai ieșit din Seir,
   Când ai plecat din câmpiile Edomului,
   Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat,
   Și norii au turnat ape cu găleata;

 5  Munții s-au clătinat înaintea Domnului,
   Sinaiul acela la fel, înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel”.

 6  „Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
   Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite,
   Și călătorii apucau pe căi strâmbe.

 7  Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,
   Până când m-am sculat eu, Debora,
   Până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.

 8  El își alesese noi dumnezei:
   Atunci războiul era la porți;
   Dar nu vedeai nici scut, nici suliță
   La patruzeci de mii în Israel.

 9  Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,
   Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte.
   Binecuvântați pe Domnul!

 10  Voi, care călăriți pe măgărițe albe,
   Voi, care ședeți pe covoare,
   Și voi, care umblați pe drum, – cântați!

 11  Arcașii, din mijlocul adăpătoarelor,
   Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,
   Binefacerile cârmuirii Sale în Israel.
   Atunci poporul Domnului s-a coborât la porți:

 12  Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și zi o cântare!
   Scoală-te, Barac,
   Și adu-ți robii de război,
   Fiul lui Abinoam!

 13  Atunci o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici,
   Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.

 14  Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.
   După tine a mers Beniamin în oștirea ta.
   Din Machir au venit căpeteniile,
   Și din Zabulon cârmuitorii.

 15  Mai marii lui Isahar au fost cu Debora,
   Și Isahar a venit după Barac,
   A fost trimis pe urma lui în vale.
   La pâraiele lui Ruben,
   Au fost mari hotărâri!

 16  Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor,
   Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben,
   Mari au fost sfaturile!

 17  Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința.
   Pentru ce a stat Dan pe corăbii?
   Așer a stat pe malul mării,
   Și s-a odihnit în limanurile lui.

 18  Zabulon este un popor care a înfruntat moartea,
   Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.

 19  Împărații au venit, s-au luptat;
   Atunci au luptat împărații Canaanului,
   La Tanaac, la apele Meghido;
   N-au luat nicio pradă, nici argint.

 20  Din ceruri se luptau,
   De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera.

 21  Pârâul Chison i-a luat,
   Pârâul din vremile străvechi, pârâul Chison!
   Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

 22  Atunci copitele cailor au răsunat,
   De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

 23  Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,
   Blestemați, blestemați pe locuitorii lui;
   Căci n-au venit în ajutorul Domnului,
   În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji”.

 24  Binecuvântată să fie între femei Iael,
   Nevasta lui Heber, Chenitul!
   Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

 25  El a cerut apă, și ea i-a a dat lapte;
   În pahar împărătesc i-a adus unt.

 26  Cu o mână a luat țărușul,
   Și cu dreapta ciocanul lucrătorilor,
   A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,
   I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.

 27  El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei;
   S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei;
   Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.

 28  Pe fereastră, prin zăbrele,
   Se uită mama lui Sisera, și strigă:
   „Pentru ce zăbovește carul lui să vină?
   Pentru ce vin carele lui așa de încet?”

 29  Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund,
   Și ea își răspunde singură:

 30  „Negreșit, au găsit pradă! Și-o împărțesc:
   O fată, două fete de fiecare om;
   Pradă de haine vopsite pentru Sisera;
   Pradă de haine vopsite cusute la gherghef,
   Două haine vopsite și cusute la gherghef,
   De pus pe grumazul biruitorului!”

 31  Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!
   Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, când se arată în puterea lui.”
   Țara a avut odihnă patruzeci de ani.