1  Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, și au pus tămâie pe foc; și au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.

 2  Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului.

 3  Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine, și voi fi proslăvit în fața întregului popor.” Aaron a tăcut.

 4  Și Moise a chemat pe Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, scoateți pe frații voștri din sfântul locaș, și duceți-i afară din tabără.”

 5  Ei s-au apropiat, și i-au scos afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, cum zisese Moise.

 6  Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiți capetele, și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți, și să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsați pe frații voștri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.

 7  Voi să nu ieșiți din ușa cortului întâlnirii, ca să nu muriți; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise.

 8  Domnul a vorbit lui Aaron, și a zis:

 9  „Tu și fiii tăi împreună cu tine, să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri,

 10  ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat,

 11  și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile, pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”

 12  Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, și mâncați-o fără aluat lângă altar: căci este un lucru preasfânt.

 13  S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci așa mi-a fost poruncit.

 14  Să mâncați de asemenea într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte și alta, și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel.

 15  Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare, și pieptul care se leagănă într-o parte și alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veșnică, așa cum a poruncit Domnul.”

 16  Moise a căutat țapul adus ca jertfă de ispășire; și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, și a zis:

 17  „Pentru ce n-ați mâncat jertfa de ispășire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt; și Domnul v-a dat-o, ca să purtați nelegiuirea adunării, și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului.

 18  Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul sfântului locaș; trebuia s-o mâncați în sfântul locaș, cum am poruncit.”

 19  Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei și-au adus azi jertfa de ispășire și arderea lor de tot înaintea Domnului; și, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa de ispășire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?”

 20  Moise a auzit și a fost mulțumit cu aceste cuvinte.