1  Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, și a zis:

 2  „Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului.

 3  Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via, și să strângi roadele.

 4  Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul, și să nu-ți tai via.

 5  Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș, și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.

 6  Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine,

 7  vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.

 8  Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani.

 9  În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în ziua ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră.

 10  Și să sfințiți astfel anul al cincizecilea, să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui, și fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.

 11  Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele, și să nu culegeți via netăiată.

 12  Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre.

 13  În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui.

 14  Dacă vindeți ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul din voi să nu înșele pe fratele lui.

 15  Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod.

 16  Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul; și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi; căci el îți vinde numai numărul secerișurilor.

 17  Niciunul din voi să nu înșele deci pe aproapele lui, și să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

 18  Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le; și veți locui fără frică în țară.

 19  Țara își va da rodurile, veți mânca din ele și vă veți sătura, și veți locui fără frică în ea.

 20  Dacă veți zice: „Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge rodurile?”

 21  Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani.

 22  Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roduri; până la al nouălea an, până la noile roduri, veți mânca tot din cele vechi.

 23  Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici.

 24  De aceea în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

 25  Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său.

 26  Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea,

 27  să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește, și să se întoarcă la moșia lui.

 28  Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui, și cumpărătorul să iasă din ea.

 29  Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an.

 30  Dar dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.

 31  Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie.

 32  Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare.

 33  Cine va cumpăra de la leviți o casă, să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.

 34  Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.

 35  Dacă fratele tău sărăcește, și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijinești, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.

 36  Să nu iei de la el nici dobândă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine.

 37  Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă, și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă.

 38  Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.

 39  Dacă fratele tău sărăcește lângă tine, și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob.

 40  Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.

 41  Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui care vor fi cu el, și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui.

 42  Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii.

 43  Să nu-l stăpânești cu asprime, și să te temi de Dumnezeul tău.

 44  Dacă vrei să ai robi și roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe.

 45  Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine, și din familiile lor, pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră.

 46  Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie; și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.

 47  Dacă un străin, sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el, și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului,

 48  el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere.

 49  Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.

 50  Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată.

 51  Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat;

 52  dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala, și să-și plătească răscumpărarea după acești ani.

 53  Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.

 54  Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el.

 55  Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.