1  Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea.

 2  El l-a chemat, și i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic.”

 3  Ispravnicul și-a zis: „Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine.

 4  Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”

 5  A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său, și a zis celui dintâi: „Cât ești dator stăpânului meu?”

 6  „O sută de măsuri de untdelemn,” a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul, și șezi degrabă de scrie cincizeci.”

 7  Apoi a zis altuia: „Dar tu, cât ești dator?” „O sută de măsuri de grâu,” a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul, și scrie optzeci.”

 8  Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.

 9  Și Eu vă zic: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice.

 10  Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.

 11  Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile (n.t., grecește: Mamona) nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?

 12  Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

 13  Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”

 14  Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea, și își băteau joc de El.

 15  Isus le-a zis: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

 16  Legea și proorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește: și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

 17  Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.

 18  Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurvește.

 19  „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire.

 20  La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.

 21  Și dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele.

 22  Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat.

 23  Pe când era el în locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr la sânul lui,

 24  și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și moaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”

 25  „Fiule,” i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.

 26  Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.”

 27  Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu;

 28  căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.”

 29  Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei.”

 30  „Nu, părinte Avraame,” a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.”

 31  Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.”