1  Isus a intrat în Ierihon, și trecea prin cetate.

 2  Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor,

 3  căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

 4  A alergat înainte, și s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.

 5  Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

 6  Zacheu s-a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie.

 7  Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”

 8  Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

 9  Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.

 10  Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

 11  Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată.

 12  Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă.

 13  A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (grecește: mine), și le-a zis: „Puneți-i în negoț până mă voi întoarce.”

 14  Dar cetățenii lui îl urau; și au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.”

 15  Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț.

 16  Cel dintâi a venit, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”

 17  El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți.”

 18  A venit al doilea, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”

 19  El i-a zis și lui: „Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți.”

 20  A venit un altul, și i-a zis: „Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar;

 21  căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus, și seceri ce n-ai semănat.”

 22  Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat;

 23  atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”

 24  Apoi a zis celor ce erau de față: „Luați-i polul, și dați-l celui ce are zece poli.”

 25  „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”

 26  Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.

 27  Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace, și tăiați-i înaintea mea.”

 28  După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.

 29  Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

 30  și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegați-l, și aduceți-Mi-l.

 31  Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegați?” să-i spuneți așa: „Pentru că Domnul are trebuință de el.”

 32  Cei ce fuseseră trimiși, s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.

 33  Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegați măgărușul?”

 34  Ei au răspuns: „Domnul are trebuință de el.”

 35  Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au aruncat hainele pe el, și au așezat pe Isus, călare deasupra.

 36  Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.

 37  Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.

 38  Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, și slavă în locurile prea înalte!”

 39  Unii farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!”

 40  Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

 41  Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,

 42  și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

 43  Vor veni peste tine zile, când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura, și te vor strânge din toate părțile:

 44  te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău; și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

 45  În urmă a intrat în Templu, și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el.

 46  Și le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

 47  Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare;

 48  dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.