1  Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii,

 2  și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ți-a dat puterea aceasta?”

 3  Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:

 4  Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”

 5  Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-ați crezut?”

 6  Și dacă răspundem: „De la oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un prooroc.”

 7  Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan.

 8  Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

 9  Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară, pentru o vreme îndelungată.

 10  La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

 11  A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit, și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

 12  A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela, și l-au scos afară.

 13  Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.”

 14  Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, și au zis: „Iată moștenitorul; veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.”

 15  Și l-au scos afară din vie, și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

 16  Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”

 17  Dar Isus i-a privit drept în față, și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

 18  Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: și pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?”

 19  Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

 20  Au început să pândească pe Isus; și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului.

 21  Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

 22  Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?”

 23  Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?

 24  Arătați-Mi un ban (grecește: dinar). Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului,” au răspuns ei.

 25  Atunci El le-a zis: „Dați dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

 26  Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.

 27  Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus:

 28  „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, și să ridice urmaș fratelui său.”

 29  Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat, și a murit fără copii.

 30  Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii.

 31  A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii.

 32  La urma tuturor, a murit și femeia.

 33  Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.”

 34  Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită;

 35  dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

 36  Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

 37  Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre rug, când numește pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.”

 38  Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”

 39  Unii din cărturari au luat cuvântul, și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.”

 40  Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

 41  Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?

 42  Căci însuși David zice în Cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea,

 43  până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.”

 44  Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”

 45  Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:

 46  „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, și după locurile dintâi la ospețe;

 47  și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”