1  În vremea aceea, cârmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;

 2  și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți, și de aceea se fac minuni prin el.”

 3  Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

 4  pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă.”

 5  Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.

 6  Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților, și a plăcut lui Irod.

 7  De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.

 8  Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

 9  Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

 10  Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță.

 11  Capul a fost adus într-o farfurie, și dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.

 12  Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, și s-au dus de au dat de știre lui Isus.

 13  Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos.

 14  Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, și a vindecat pe cei bolnavi.

 15  Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.”

 16  „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce.”

 17  Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.”

 18  Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine.”

 19  Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor.

 20  Toți au mâncat și s-au săturat; și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărâmituri.

 21  Cei ce mâncaseră, erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.

 22  Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.

 23  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, și El era singur acolo.

 24  În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

 25  Când se îngâna ziua cu noaptea (grecește: în a patra strajă), Isus a venit la ei, umblând pe mare.

 26  Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, și au zis: „Este o nălucă!” Și de frică au țipat.

 27  Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”

 28  „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.”

 29  „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

 30  Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

 31  Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

 32  Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul.

 33  Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”

 34  După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului.

 35  Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile, și au adus la El pe toți bolnavii.

 36  Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.