1  În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”

 2  Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor,

 3  și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.

 4  De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.

 5  Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine.

 6  Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării.

 7  Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

 8  Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare, și să fii aruncat în focul veșnic.

 9  Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii, și să fii aruncat în focul gheenei.

 10  Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri.

 11  Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

 12  Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită?

 13  Și, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă, care nu se rătăciseră.

 14  Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.

 15  Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.

 16  Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

 17  Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.

 18  Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.

 19  Vă mai spun iarăși, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

 20  Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”

 21  Atunci Petru s-a apropiat de El, și I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

 22  Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

 23  De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.

 24  A început să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.

 25  Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria.

 26  Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat, și a zis: „Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot.”

 27  Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul, și i-a iertat datoria.

 28  Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, și-l strângea de gât, zicând: „Plătește-mi ce-mi ești dator.”

 29  Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga, și zicea: „Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti.”

 30  Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria.

 31  Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult, și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

 32  Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: „Rob vicelan! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.

 33  Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?”

 34  Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.

 35  Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”