1  Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,

 2  și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată, și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine.

 3  Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.”

 4  Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:

 5  „Spuneți fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.”

 6  Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus.

 7  Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra.

 8  Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum.

 9  Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”

 10  Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, și fiecare zicea: „Cine este acesta?”

 11  „Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileei”, răspundeau noroadele.

 12  Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,

 13  și le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

 14  Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu, și El i-a vindecat.

 15  Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!” – s-au umplut de mânie.

 16  Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da,” le-a răspuns Isus. „Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug?”

 17  Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, și S-a îndreptat spre Betania, și a rămas acolo.

 18  Dimineața, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.

 19  A văzut un smochin lângă drum, și S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, și i-a zis: „De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Și pe dată smochinul s-a uscat.

 20  Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

 21  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici, și aruncă-te în mare,” se va face.

 22  Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.

 23  Isus S-a dus în Templu; și, pe când învăța norodul, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului, și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, și cine Ți-a dat puterea aceasta?”

 24  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare; și dacă-Mi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

 25  Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: „Din cer,” ne va spune: „Atunci de ce nu l-ați crezut?”

 26  Și dacă vom răspunde: „De la oameni,” ne temem de norod, pentru că toți socotesc pe Ioan drept prooroc.”

 27  Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

 28  Ce credeți? Un om avea doi feciori; și s-a dus la cel dintâi, și i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”

 29  „Nu vreau,” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, și s-a dus.

 30  S-a dus și la celălalt, și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Și nu s-a dus.

 31  Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi,” au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.

 32  Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut: și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți.

 33  Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, și a plecat în altă țară.

 34  Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.

 35  Vierii au pus mâna pe robii lui, și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

 36  A mai trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel.

 37  La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”

 38  Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.”

 39  Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât.

 40  Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?

 41  Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.”

 42  Isus le-a zis: „N-ați citit niciodată în Scripturi că: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri?”

 43  De aceea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi, și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.

 44  Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

 45  După ce au auzit pildele Lui, preoții cei mai de seamă și fariseii au înțeles că Isus vorbește despre ei,

 46  și căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.