1  La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

 2  Dar Isus le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.”

 3  El a șezut jos pe muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El la o parte, și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”

 4  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.

 5  Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Și vor înșela pe mulți.

 6  Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.

 7  Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.

 8  Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.

 9  Atunci vă vor da să fiți chinuiți, și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.

 10  Atunci mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții, și se vor urî unii pe alții.

 11  Se vor scula mulți prooroci mincinoși, și vor înșela pe mulți.

 12  Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.

 13  Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.

 14  Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.

 15  De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, „așezată în locul sfânt” – cine citește să înțeleagă! –

 16  atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți;

 17  cine va fi pe acoperișul casei, să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă;

 18  și cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-și ia haina.

 19  Vai de femeile, care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea!

 20  Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.

 21  Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nici nu va mai fi.

 22  Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.

 23  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeți.

 24  Căci se vor scula Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.

 25  Iată, că v-am spus mai dinainte.

 26  Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie”, să nu vă duceți acolo! „Iată-L în odăițe ascunse”, să nu credeți.

 27  Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului.

 28  Oriunde va fi stârvul (n.t., sau: hoit, mortăciune), acolo se vor aduna vulturii.

 29  Îndată după acele zile de necaz, „soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate.”

 30  Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci, și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.

 31  El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

 32  De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.

 33  Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.

 34  Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

 35  Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

 36  Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

 37  Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.

 38  În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

 39  și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.

 40  Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat.

 41  Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.

 42  Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.

 43  Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa.

 44  De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

 45  Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?

 46  Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!

 47  Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

 48  Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăbovește să vină!”

 49  Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă, și să mănânce și să bea cu bețivii,

 50  stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe,

 51  îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.