Matei 4
EVANGHELIA DUPĂ MATEI. CAPITOLUL 4.
1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
2 Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.
3 Ispititorul s-a apropiat de El, și i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului,
6 și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”
7 „De asemenea este scris”, a zis Iisus: „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău.”
8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis:
9 „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”
10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.”
11 Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească.
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.
13 A părăsit Nazaretul, și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali,
14 ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
15 „Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor,
16 norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina.”
17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”
18 Pe când trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
19 El le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.”
20 Îndată ei au lăsat mrejile, și au mers după El.
21 De acolo a mers mai departe, și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, și își cârpeau mrejile. El i-a chemat.
22 Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor, și au mers după El.
23 Isus străbătea toată Galileea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și tămăduind orice boală și orice neputință care era în norod.
24 I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El îi vindeca.
25 După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea și de dincolo de Iordan.