1  Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet, câteșitrei fiii lui Ruben.

 2  S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat, și care erau oameni cu nume.

 3  Ei s-au adunat împotriva lui Moise și Aaron, și le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toți sunt sfinți, și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?”

 4  Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ.

 5  A vorbit lui Core și la toată ceata lui, și a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfânt, și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.

 6  Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui.

 7  Mâine, puneți foc în ele, și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi.”

 8  Moise a zis lui Core: „Ascultați dar, copiii lui Levi!

 9  Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului, și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți?

 10  V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine, și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția!

 11  De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?”

 12  Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.

 13  N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpânești peste noi?

 14  Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”

 15  Moise s-a mâniat foarte tare, și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, și n-am făcut rău niciunuia din ei.”

 16  Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta, mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron.

 17  Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămâie în ea, și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.”

 18  Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc, și au stat la ușa cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron.

 19  Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.

 20  Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:

 21  „Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă.”

 22  Ei au căzut cu fețele la pământ, și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?”

 23  Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

 24  „Vorbește adunării, și spune-i: „Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!”

 25  Moise s-a sculat, și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el.

 26  A vorbit adunării, și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi, și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”

 27  Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară, și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor.

 28  Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, și să nu lucrez din capul meu.

 29  Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul;

 30  dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în locuința morților, – atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.”

 31  Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.

 32  Pământul și-a deschis gura, și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor.

 33  Și s-au coborât astfel de vii în locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot, și au pierit din mijlocul adunării.

 34  Tot Israelul, care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”

 35  Un foc a ieșit de la Domnul, și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

 36  Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

 37  „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite.

 38  Cu cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor, să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.”

 39  Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă, pe care le aduseseră cei arși, și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului.

 40  Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.

 41  A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât pe poporul Domnului!”

 42  Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, și pe când își îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul, și s-a arătat slava Domnului.

 43  Atunci Moise și Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.

 44  Și Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

 45  „Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ;

 46  și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, și fă ispășire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, și a început urgia.”

 47  Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării; și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod.

 48  S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat.

 49  Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.

 50  Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.