1  Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieșirea lor din țara Egiptului. Și a zis:

 2  „Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea hotărâtă.

 3  Să le prăznuiți la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiți după toate legile, și după toate poruncile privitoare la ele.”

 4  Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paștele.

 5  Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe care le dăduse lui Moise Domnul.

 6  S-a întâmplat că niște oameni, fiind necurați din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au înfățișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron.

 7  Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort; de ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”

 8  Moise le-a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește Domnul.”

 9  Și Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

 10  „Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului.

 11  Și, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce cu azimi și ierburi amare.

 12  Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineața, și să nu frângă niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paște.

 13  Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui.

 14  Dacă un străin, care locuiește între voi, prăznuiește Paștele Domnului, să se țină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași lege să fie între voi, pentru străin ca și pentru băștinaș.”

 15  În ziua când a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întâlnirii; și, de seara până dimineața deasupra cortului era ca înfățișarea unui foc.

 16  Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc.

 17  Când se ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel.

 18  Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.

 19  Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, și nu porneau.

 20  Când norul rămânea mai puține zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, și porneau după porunca Domnului.

 21  Dacă norul se oprea de seara până dimineața, și se ridica dimineața, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei.

 22  Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâți, și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei.

 23  Tăbărau după porunca Domnului, și porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.