1  Când era tânăr Israel, îl iubeam, și am chemat pe fiul Meu din Egipt.

 2  Dar cu cât proorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, și tămâie chipurilor idolești.

 3  Și totuși Eu am învățat pe Efraim să meargă, și l-am ridicat în brațe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam.

 4  I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei și le-am dat de mâncare.

 5  Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă la Mine.

 6  Sabia va năvăli peste cetățile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au făcut.

 7  Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; și dacă sunt chemați înapoi la Cel Prea Înalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.

 8  „Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se sbate inima în Mine, și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!

 9  Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău, și nu voi veni să prăpădesc.

 10  Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus.

 11  Vor alerga tremurând din Egipt, ca o pasăre, și din țara Asiriei, ca o porumbiță. Și-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.”

 12  Efraim mă înconjoară cu minciuni, și casa lui Israel cu înșelătorii. Iuda este tot hoinar față de Dumnezeu, față de Cel Sfânt și credincios.