1  Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –

 2  Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine, și va împărți moștenirea cu frații lui.

 3  Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –

 4  Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –

 5  Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –

 6  Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor. –

 7  Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! –

 8  Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbândesc. –

 9  Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –

 10  O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –

 11  Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –

 12  Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –

 13  Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –

 14  Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –

 15  Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –

 16  La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?... Dar n-are minte. –

 17  Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. –

 18  Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. –

 19  Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –

 20  Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –

 21  Cine dă naștere unui nebun va avea întristare, și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –

 22  O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –

 23  Cel rău primește daruri pe ascuns, ca să sucească și căile dreptății. –

 24  Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –

 25  Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, și amărăciune celei ce l-a născut. –

 26  Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –

 27  Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput. –

 28  Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura.