1  Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –

 2  Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor. –

 3  Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului, și inima împăraților sunt nepătrunse. –

 4  Scoate zgura din argint, și argintarul va face din el un vas ales.

 5  Scoate și pe cel rău dinaintea împăratului, și scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –

 6  Nu te făli înaintea împăratului, și nu lua locul celor mari;

 7  căci este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ți-l văd ochii. –

 8  Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu știi ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. –

 9  Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia,

 10  ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine, și să-ți iasă nume rău care să nu se mai șteargă. –

 11  Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. –

 12  Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat, așa este înțeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –

 13  Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerișului, așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

 14  Ca norii și vântul fără ploaie, așa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –

 15  Prin răbdare se înduplecă un voievod, și o limbă dulce poate zdrobi oase.

 16  Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îți ajunge, ca să nu ți se scârbească și s-o verși din gură. –

 17  Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască. –

 18  Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită, așa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –

 19  Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătează, așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului. –

 20  Ca unul care își scoate haina pe o zi rece, sau varsă oțet pe silitră, așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –

 21  Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dăcă-i este sete, dă-i apă să bea.

 22  Căci făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui, și Domnul îți va răsplăti. –

 23  Vântul de miazănoapte aduce ploaia, și limba clevetitoare aduce o față mâhnită. –

 24  Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –

 25  Ca apa proaspătă pentru un om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată. –

 26  Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –

 27  Nu este bine să mănânci multă miere: tot așa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuți. –

 28  Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată și fără ziduri.