1  Cum nu se potrivesc zăpada vara, și ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun.

 2  Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. –

 3  Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor. –

 4  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. –

 5  Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. –

 6  Cel ce trimite o solie printr-un nebun, își taie singur picioarele, și bea nedreptatea. –

 7  Cum sunt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. –

 8  Cum ai pune o piatră în praștie, așa este când dai mărire unui nebun. –

 9  Ca un spin care vine în mâna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. –

 10  Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți. –

 11  Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul la nebunia lui. –

 12  Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. –

 13  Leneșul zice: „Afară este un leu, pe ulițe este un leu!

 14  Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei, așa se învârtește leneșul în patul lui.

 15  Leneșul își vâră mâna în blid, și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură. –

 16  Leneșul se crede mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu judecată.

 17  Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește, este ca unul care apucă un câine de urechi.

 18  Ca nebunul care aruncă săgeți aprise și ucigătoare,

 19  așa este omul care înșeală pe aproapele său, și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” –

 20  Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.

 21  După cum cărbunele face jăratic, și lemnul foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.

 22  Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. –

 23  Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.

 24  Cel ce urăște se preface cu buzele lui, și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.

 25  Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui.

 26  Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. –

 27  Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.

 28  Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea, și gura lingușitoare pregătește pieirea. –