1  Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a tăiat cei șapte stâlpi.

 2  Și-a junghiat vitele, și-a amestecat vinul, și-a pus masa.

 3  Și-a trimis slujnicele, și strigă, de pe vârful înălțimilor cetății:

 4  „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiți de pricepere le zice:

 5  „Veniți de mâncați din pâinea mea, și beți din vinul pe care l-am amestecat!

 6  Lăsați prostia, și veți trăi, și umblați pe calea priceperii!”

 7  Cel ce mustră pe un batjocoritor își atrage dispreț, și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

 8  Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!

 9  Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept; învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!

 10  Începutul înțelepciunii este frica de Domnul; și știința sfinților, este priceperea.

 11  Prin mine ți se vor înmulți zilele, și ți se vor mări anii vieții tale.

 12  Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

 13  Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic.

 14  Ea șade totuși la ușa casei sale, pe un scaun, pe înălțimile cetății,

 15  ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

 16  „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

 17  „Apele furate sunt dulci, și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

 18  El nu știe că acolo sunt morții, și că oaspeții ei sunt în văile locuinței morților.