1  Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!

 2  Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!

 3  El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.

 4  Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.

 5  De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.

 6  Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.