1  Doamne, ascultă-mi rugăciunea, și s-ajungă strigătul meu până la Tine!

 2  Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrab!

 3  Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.

 4  Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.

 5  Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

 6  Seamăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături;

 7  nu mai pot dormi, și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.

 8  În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmașii mei, și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.

 9  Mănânc țărână în loc de pâine, și îmi amestec lacrimile cu băutura,

 10  din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat, și m-ai aruncat departe.

 11  Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba.

 12  Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam.

 13  Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

 14  Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, și le e milă de țărâna lui.

 15  Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, și toți împărații pământului de slava Ta.

 16  Da, Domnul va zidi iarăși Sionul, și Se va arăta în slava Sa.

 17  El ia aminte la rugăciunea nevoiașului, și nu-i nesocotește rugăciunea.

 18  Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul, care se va naște, să laude pe Domnul!

 19  Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pământ,

 20  ca să audă gemetele prinșilor de război, si să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

 21  pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, și laudele lui în Ierusalim,

 22  când se vor strânge toate popoarele, și toate împărățiile, ca să slujească Domnului.

 23  El mi-a frânt puterea în drum, și mi-a scurtat zilele,

 24  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!”

 25  Tu ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

 26  Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt, și se vor schimba.

 27  Dar Tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși.

 28  Fiii robilor Tăi își vor locui țara, și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.