Psalmul 129
O cântare a treptelor.
1 Destul m-au asuprit din tinerețe – s-o spună Israel! –
2 destul m-au asuprit din tinerețe, dar nu m-au biruit.
3 Plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
4 Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.
5 Să se umple de rușine și să dea înapoi, toți cei ce urăsc Sionul!
6 Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!
7 Secerătorul nu-și umple mâna cu ea, cel ce leagă snopii nu-și încarcă brațul cu ea,
8 și trecătorii nu zic: „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!” „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”